Redacție
Sursă foto: Pexels.com
După niște ani în care am pus conștiincios umărul la întreținerea dialogului, când mai fierbinte, când mai călduț, generat de industria de real estate, îmi dau seama că nu există articole mai „gustate” de publicul larg decât cele care emit previziuni. (În special previziuni despre evoluția prețurilor, dar asta e altă poveste.) Un „gen” așteptat cu înfrigurare, devenit aproape obligatoriu, la sfârșit sau la început de an – dar care merge de minune, la o adică, oricând. La fel ca viitorul însuși, discuțiile despre viitor nu se învechesc niciodată.
E o chestiune care se aplică, desigur, nu doar imobiliarelor, ci și imobiliarelor, printre multe alte lucruri – sau domenii ale existenței umane. Există, fără îndoială, ceva în fiecare dintre noi care tânjește să se uite într-un glob de cristal și să privească viitorul în ochi – sau măcar să-l apuce strâns, preț de câteva clipe, de un colț al hainei. Poate pentru a ne asigura că e real și nu pleacă nicăieri. Poate pentru a ne potoli angoasele provocate de un prezent pe care îl simțim prea apăsător, prea plin de posibilități (suficient de multe pentru a justifica apariția teoriei multiversului!). Sau poate pur și simplu pentru a ne ușura nesfârșita procesiune de alegeri zilnice, care nu obosesc să ne arunce într-un perpetuu analysis paralysis.
Discuțiile despre viitor devin cu atât mai „suculente”, pentru actorii implicați direct în ele, dar și pentru ascultători (sau doar cititori), atunci când în peisaj apare un factor cu potențial perturbator ridicat. Cum a fost, în ultimii doi ani, pandemia – și cum este, acum, conflictul dintre Rusia și Ucraina (evit intenționat să-l numesc „război”). O situație care, poate nu întâmplător, a monopolizat discursul public cu destul de mult timp înainte să se producă – iar acum, cu atât mai mult, nu are cum să lipsească… nici măcar din conversațiile omului obișnuit.
Nu este câtuși de puțin de mirare că acest subiect a ajuns să atingă și sfera imobiliarelor. Vorbim de un domeniu de importanță majoră nu doar pentru cei care de aici își câștigă existența, ci și pentru orice persoană care are nevoie de o casă, care plătește o rată, care vrea să vândă o proprietate etc. – adică, practic, pentru oricine.
Bineînțeles că nu poți trece sub tăcere asemenea evenimente, să mergi înainte nestingherit, prefăcându-te că nimic nu s-a întâmplat. Dar, pentru că efectul observatorului din fizica cuantică nu poate fi evitat, contează enorm cum privim lucrurile. Și, poate chiar mai mult, contează cum alegem să vorbim despre ele, ce greutate le dăm.
Să nu uităm că previziunile au întotdeauna, în ele însele, un potențial perturbator – al viitorului, de data asta. Ca într-un film despre călătorii în timp. Într-un cerc ironic-vicios, asemenea incursiuni pe teritoriul încă-ne-întâmplatului pot ajunge să contribuie tocmai la cristalizarea evenimentelor pe care le prezic. Să funcționeze ca self-fulfilling prophecies, cu alte cuvinte – sau profeții care se autoîndeplinesc. (În industria imobiliarelor, a se vedea efectul amplificator, dacă nu cauzator, al previziunilor despre creșterea galopantă a prețurilor din perioada de boom – și, în oglindă, al celor despre căderea pieței, din perioada de criză.)
Orice profeție este, așadar, o sabie cu două tăișuri. Te poate face să te simți mai pregătit pentru un viitor pluriform – sau te poate pune, inexorabil, în fața unuia care, prin însuși actul profetic, s-a văzut smuls dintr-o multitudine de posibilități. Cine poate spune dacă, în lipsa unui oracol, povestea lui Oedip n-ar fi putut evita tragedia?