Redacție
Pe fondul transformărilor accelerate generate de inteligența artificială, programele universitare dedicate „Quantum Law” și dreptului noilor tehnologii devin o componentă strategică în formarea profesioniștilor din domeniul juridic. Profesorul Mircea Duțu, director emerit al Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române și Președintele al UEB și fondator al dreptului IA în România, susține că această nouă paradigmă educațională răspunde nevoii pieței de competențe capabile să gestioneze provocările economiei digitale și ale reglementării tehnologiilor emergente.
În Franța, o catedră a Institutului Universitar al Universității Bourgogne Europe (Dijon) e consacrată integral încadrării juridice a tehnologiilor cuantice, Universitatea din Nisa promovează un proiect de cercetare interdisciplinar Quant-SF, iar Universitatea Paris-Saclay, prin gruparea QUANTUM, încurajează pasarele interdisciplinare (precum diploma ARTEQ) permițând profilelor juridice și tehnice studiul eticii și normelor noilor tehnologii.
Pentru SUA, putem exemplifica prin Stanford Law School, cu al său Stanford Center for Responsible Quantum, care analizează legile pieței, securitatea națională, drepturile omului și proprietatea intelectuală aplicată la cuantic.
În fine, Universitatea Sherbrooke (Quebec), leagănul ecosistemului cuantic canadian, dezvoltă proiectul interdisciplinar Dialogue quantique; acest program asociază științele umane și dreptul pentru a anticipa proactiv impactul tehnologiilor cuantice asupra societății, înainte de implementarea masivă.
Noi am ales ca master pivot pentru inițierea studiului universitar al Quantum Law în România nu întâmplător masterul de Dreptul Inteligenței Artificiale, care funcționează cu succes în cadrul Facultății de Drept a UEB de câțiva ani, și având în vedere deopotrivă o atare experiență didactică de avangardă și interconexiunile dintre cele două domenii de studiu și cercetare științifică și ca orizont de dezvoltare. În plus, problematica specifică va fi înscrisă pe agenda activității Centrului de Cercetări Transdisciplinare privind Tranziția Ecologică și Digitală al Universității noastre, completând astfel perspectiva de formare universitară cu cea de investigație științifică.
Aflat la intersecția dintre dreptul digital, cel al securității cibernetice și domeniul suveranității strategice, DTC reprezintă ansamblul regulilor – de soft sau de hard law – care încadrează cercetarea, dezvoltarea, comercializarea și utilizarea instrumentelor fondate pe fizica cuantică, acoperind, în principal, aspectele vizând securitatea cibernetică, suveranitatea tehnologică și proprietatea intelectuală. Se are în vedere reglementarea incertitudinii științifice, a riscurilor de ruptură ale sistemelor de cifrare actuală și a accesului la infrastructurile înalt strategice. Principalele mize juridice ale domeniului sunt legate de: securitatea datelor (puterea de calcul cuantic amenință codurile secrete actuale, determinând statele să întreprindă și să adopte noi norme de criptografiere post-cuantic), proprietatea intelectuală (brevetele legate de qubiți, de componentele materiale ale supraconductorilor și de softurile de calcul cuantic ridică provocări inedite de evaluare și de protecție juridică) și de geopolitică și de apărare (tehnologiile cuantice fac obiectul unor controale stricte la export și al politicilor de suveranitate tehnologică, în special în Europa în marile puteri tehnologice).
Dinamica sa se înscrie în contextul evoluțiilor inițiate la mijlocul anilor 2010, când asistam la o bruscă conștientizare și amplificare a preocupărilor vizând mizele geopolitice și tehnologice legate de tehnologiile cuantice, marcată de adoptarea de strategii cuantice naționale și asemenea temeri și la nivelul UE. Aceasta din urmă, începând din 2016, a pus bazele unei coordonări regionale odată cu lansarea Quantum Manifesto, urmat în 2018 de Quantum Flagship, destinat federării eforturilor de cercetare și inovare în materie. Asemenea dezvoltări aveau să conducă la adoptarea, în iulie 2025, a Strategiei pentru o Europă cuantică, cu obiective multiple, dar cu două dimensiuni definitorii: autonomia strategică și leadershipul industrial. Legislația protecției datelor, securității cibernetice și a inteligenței artificiale și structurarea propriilor ținte strategice în domeniul cuantic au influențat și determinat intensificarea preocupărilor de elaborare a unui cadru reglementar adaptat, în special via viitorului Quantum Act, prevăzut pentru 2026. Acest text, ce se inspiră din actele legislative din alte domenii tehnologice, precum AI Act, va defini norme tehnice, standarde de securitate și reguli de acces la piețe, încadrând totodată riscurile legate de dublul uz al tehnologiilor cuantice (civil și militar).
Desigur, adoptarea unui atare regulament, cu valoare de act legislativ cadru (Legea europeană a cuanticului) ar marca impunerea definitivă, incontestabilă, a dreptului tehnologiilor cuantice, alături și complementar dreptului inteligenței artificiale, într-o ecuație preponderent europeană și o logică de bloc economico-tehnologic și de reglementare (model juridic). În același timp, la nivel internațional, Recomandarea OCDE privind tehnologiile cuantice din 28 mai 2026 vizează reperele dezvoltării rapide a informaticii, comunicării și noilor tehnologii cuantice.
Cele două drepturi – DIA și DTC – exced contextul comun al noilor tehnologii și se înscriu în rândul celor transformatoare societal și de schimbare a paradigmei juridice.
În mod evident, este vorba de necesara construcție de abordări doctrinale aferente noului câmp de cunoaștere juridică. De altfel, în unele țări, investigațiile de acest gen au apărut și se dezvoltă în cadrul unor structuri speciale de cercetare precum catedre, proiecte pertinente, grupuri de reflecție ș.a. În orice caz, este nevoie de cristalizarea unui cadru etic și juridic al tehnologiilor cuantice, ca un preambul al viitoarei discipline juridice și secvențe reglementare specifice. În concret, pe de o parte, se impune a cerceta spre a înțelege, prin mai multe tehnici juridice, precum interpretarea dinamică și analiza interdisciplinară, dreptul existent în raport cu noile exigențe ale realităților tehnologico-sociale cuantice.
Așadar, se impune a evalua capacitatea modelelor juridice actuale de a integra și exprima eficient problematica riscurilor induse de apariția și dezvoltarea cuanticului. Prin analogie cu evoluțiile reglementar-doctrinale din domeniul IA, se pot stabili deja importante repere ale demersului, cu atât mai mult cu cât calculatoarele cuantice și alte instrumente de acest gen vor fi în mare parte hibride cu sistemele de IA. Un capitol major al problemei va fi reprezentat de reacția marilor principii juridico-etice existente deja, precum: egalitatea, nediscriminarea, transparența, buna guvernanță. Pe de altă parte, și pe baza concluziilor astfel desprinse, urmează identificarea lacunelor și oferirea propunerilor de completare a arsenalului normativ pertinent cu alte instituții și reglementări juridice adecvate. Și ambele versante teoretice complementare pot prefigura noua ecuație juridică.
În contextul noilor tehnologii, cele cuantice deschid, la rândul lor, prin capacitatea de a rezolva probleme complexe, până acum imposibil de tratat de informatica zisă clasică, perspectiva unei veritabile revoluții industriale, medicale și securitare. Atuurile sale, referitoare la puterea de calcul exponențială (informatica cuantică), o securitate inviolabilă (criptografiere și comunicații) și o precizie de măsurare externă (senzori cuantici) fasonează, alături de și împreună cu celelalte tehnologii emergente, în frunte cu inteligența artificială, viitorul tehnico-științific și civilizațional al umanității. Și precum orice progres major, reacția socială aferentă la provocările generate implică în mod necesar și pe cea a dreptului, în aceeași ecuație de ruptură profund transformatoare. Și după cum cea de-a doua revoluție cuantică se îngemănează cu cea a inteligenței artificiale, și strategiile de dezvoltare și reglementările proprii se conturează asemănător și, mai mult decât atât, presupun o proiectare normativă și un studiu universitar dintr-o perspectivă a intercondiționalităților și intersectărilor reciproce. De aceea, având în vedere avansul de răspuns societal-reglementar înregistrat de inteligența artificială (în primul rând la nivelul Uniunii Europene) după constituirea Dreptului Inteligenței Artificiale (DIA), este pe cale a se cristaliza și Dreptul Tehnologiilor Cuantice (DTC) ori Quantum Law (Dreptul cuanticului).
Într-adevăr, chiar dacă acum nu există încă un DTC ca ramură autonomă a sistemului juridic și domeniu specific de studiu universitar și cercetare științifică, ci, mai degrabă, un cadru juridic indirect, fragmentat și în construcție, anunțatul Quantum Act al UE (Legea europeană a tehnologiilor cuantice) și realitatea evoluțiilor tehnologice accelerează procesul de structurare a sa, după modelul urmat de DIA cu câțiva ani în urmă.
Ca pionier în această materie, înțelegând imperativele progresului juridic și luând pulsul reglementării europene, Universitatea Ecologică din București face în anul universitar 2026-2027 un pas academic important în această direcție. Astfel, în pregătirea preconizatului master al DTC, așteptarea Quantum Act și derularea formalităților procedurale, am introdus două discipline, una pregătitoare – Introducere în dreptul tehnologiilor cuantice – și o alta de intersecție – Dreptul inteligenței artificiale cuantice – în cadrul masterului existent încă din anul universitar 2024-2025, DIA. O măsură relativ rapidă, dar specifică ritmului și amplorii impactului noilor tehnologii, care își va desăvârși curând profilul propriu.
Între cele două discipline juridice complexe, multidimensionale și emergente există deopotrivă elemente de continuitate, intersecție și complementaritate, atât în privința reglementării specifice (cu precădere la nivelul UE), cât și a studiului universitar ca atare. Din acest punct de vedere, inteligența artificială cuantică (QAI) care, tehnic, combină capacitățile de calcul ale calculatoarelor cuantice cu algoritmii de învățare automată, reprezintă un domeniu de cercetare în curs de afirmare și interdisciplinar, ca și viitorul internet cuantic, care va marca decisiv întregul progres tehnico-științific, precum și regimul juridic al noilor tehnologii. O atare sinergie ar putea revoluționa sectoare reprezentative, precum medicina (descoperirea de medicamente), logistica (optimizarea lanțurilor de aprovizionare) ori finanțele (modelizarea riscurilor). Ea indică, în paralel, chestiuni delicate în materie de transparență, răspundere (juridică) și securitate. Există deja temerea că viitorii algoritmi cuantici vor fi atât de complecși încât vor deveni dificil, dacă nu chiar imposibil, a le explica procesele și, deci, deciziile. Una din primele piste de reflecție în domeniu, ceea ce adaugă la argumentele introducerii unei noi discipline în programa masterului DIA, se sprijină pe acquis-ul AI Act care clasifică sistemele de inteligență artificială (SIA) potrivit gradului lor de risc, combinând o atare abordare cu o clasificare complementară a modelelor de IA. În același timp, RIA, conceput înaintea avântului algoritmilor hibrizi cuantici clasici, nu acoperă în mod explicit specificitatea QAI. În plus, AI Act nu este aplicabil unui anumit număr de sectoare, precum apărarea și cercetarea.
Soluția de tehnică legislativă și cu reverberații în planul studiului universitar ar putea consta tocmai în extinderea obligațiilor de transparență și la sistemele de QAI, prin crearea de certificări complementare care să ateste robustețea algoritmilor în fața prejudecăților ori a atacurilor cibernetice. Și aceasta cu atât mai mult cu cât instrumentele clasice de verificare nu sunt, pentru moment, transpozabile în mod direct la modelele cuantice.
Așadar, ca o disciplină de intersecție, DIAC surprinde și exprimă, pe de o parte, particularitățile juridico-tehnologice ale afirmării IA în domeniul cuantic, iar, pe de alta, pe cele ale implicării acestuia din urmă în ipostaza IA.
Este un subiect care ne preocupă pe măsura importanței sale și care va figura ca o prioritate pe agenda întocmirii curriculei noului program de master specializat. A devenit o cerință intrinsecă a pregătirii universitare, indiferent de profil, de a ține cont de ultimele imperative tehnologice și de aceea chiar un curs special se va ocupa de impactul tehnologiilor cuantice asupra profesiilor juridice, în strânsă legătură cu cel al IA și într-o viziune unitară la orizonturile de gen ale noilor tehnologii.
Pe fondul problemei, este de domeniul evidenței că asemenea tehnologii vor bulversa în domeniu mai întâi securitatea datelor judiciare, vor transforma analiza probelor, făcând totodată să apară noi litigii complexe pe care magistrații (judecători și procurori), avocații și grefierii vor trebui să le stăpânească în mod corespunzător. Contrar inteligenței artificiale, care optimizează sarcinile existente, cuanticul redefinește chiar infrastructura însăși a adevărului digital și responsabilitatea tehnică aferentă.
Din această perspectivă, transformatoare, se admite faptul că impactul „revoluției cuantice” se structurează în materie în jurul a patru axe majore.
Prima e așa-zisa „criză a confidențialității” și obligația de migrare (securitatea cibernetică) și se referă la amenințarea secretului profesional (calculatoarele cuantice fiind capabile să „spargă” algoritmii actuali de cifrare – RSA, ECC – punând astfel în discuție confidențialitatea absolută a schimbului de mesaje între avocați și clienții lor, precum și datele sensibile ale instanțelor judecătorești). E vorba, apoi, de riscurile lui „Harvest now, decrypt later” (în sensul că infractorii cibernetici stochează azi datele judiciare criptate, cu așteptarea de a le putea deschide ulterior, grație calculatoarelor cuantice), ceea ce presupune dobândirea unei noi diligențe (respectiv avocații și grefierii trebuie să-și planifice încă de pe acum tranziția către criptografia post-cuantică – PQC – iar neprocedând astfel, ar putea să-și vadă angajată răspunderea profesională a cabinetelor de apartenență pentru neglijență gravă în protecția datelor cu caracter personal). Aș dori aici să deschid o scurtă paranteză pentru a avea o imagine mai clară asupra subiectului abordat, în sensul că sistemele de criptografie post-cuantică împreună cu IA generativă, biotehnologia ș.a., cunoscute sub denumirea de inovații și tehnologii de ruptură ori de frontieră, și numite mai nou și „inovații totale” vin să redefinească înseși bazele societății omenești, inclusiv mediul juridic tradițional, în general, și dreptul pozitiv, în special.
În al doilea rând, se preconizează o explozie a „litigiilor judiciare cuantice”, generate de noile conflicte juridice specializate. Apare, de exemplu, răspunderea legată de erorile cuantice, în condițiile în care qubiții, fiind în mod intrinsec instabili și sensibili la mediul lor, pot surveni erori de calcul; din acest punct de vedere, avocații specializați vor trebui să redacteze contracte complexe pentru alocarea riscurilor unor atari incidente. Se adaugă, apoi, aspectele legate de proprietatea intelectuală; protejarea algoritmilor ori a materialului cuantic via dreptului actual al brevetelor se dovedește deosebit de complexă, cerând juriști cu dublă competență, tehnică și legală. În același context, apare și dilema raportului dintre dreptul internațional și suveranitate; tehnologiile cuantice având o dublă utilizare: civilă și militară, fac obiectul unui control strict la export și al unor reglementări complexe ținând de securitatea națională.
Deosebit de relevantă e și perspectiva transformării administrării probelor (E-Discovery & Metrologie). Pe de o parte, asistăm la o integritate absolută a probelor; la apariția distribuirii cuantice a cheilor (QKD), auxiliarii justiției vor putea garanta transferul de documente juridice și trasabilitatea probelor digitale în mod total inviolabil. Pe de altă parte, se va beneficia de expertize judiciare ultra-precise; captatorii (senzorii) cuantici (metrologia) permit să se măsoare mărimi fizice cu o precizie atomică. Experții judiciari vor dispune în acest mod de date științifice incontestabile în cazul litigiilor de mediu, industriale, medicale și, de ce nu, al celor legate de aplicațiile inteligenței artificiale.
În fine, se va contura și afirma o „justiție predictivă”, alimentată și invadată de algoritmi cuantici. Se va beneficia de analize de risc ultra-complexe; Quantum Machine Learning (QML) va permite să se analizeze volume masive de jurisprudență și de variabile comportamentale la o viteză cu mult în afara celei aferente calculatoarelor clasice. De asemenea, în privința ajutorului în luarea deciziei, cabinetele de avocați vor putea să evalueze șansele de succes ale unui proces cu o precizie chirurgicală. Dar toate acestea ridică și profunde chestiuni etice pentru magistrați, legate de riscul prejudecăților algoritmice și de păstrare a independenței judiciare. Desigur, simpla schițare a unor atari aspecte previzibile și indiscutabile e de natură a sublinia importanța domeniului universitar și al problematicii ca atare. De altfel, la fel ca și dreptul și aplicațiile IA, și Quantum Law privește, prin implicațiile sale, formarea generală a juristului de azi și de mâine și nu mai reprezintă o simplă cochetărie profesională, de asortare cu probleme la modă și de bon ton conjunctural și profesional.
Dintr-un motiv natural: ecologicul și ecologia presupun raportare permanentă și studiul și cercetarea aprofundate ale relațiilor dintre om și mediul său de existență. Universitatea Ecologică din București nu este o simplă universitate „de ecologie”, ci una complexă, „ecologică”, adică interesată de întreg spectrul universului existențial, natural și tehnologic. Or, inteligența artificială și cuanticul fac parte, prin excelență, din reperele viitorului ecosistem planetar, individual și colectiv, așa încât și cu atât mai mult cu cât Quantum Law, împreună cu dreptul IA, marchează decisiv progresul juridic contemporan.
