Carol Dan
Valurile de căldură transformă răcirea clădirilor într-o provocare majoră pentru sistemul energetic, iar România riscă să se confrunte cu un consum de electricitate tot mai greu de gestionat dacă va continua să se bazeze exclusiv pe aparatele individuale de aer condiționat, spune expertul în energie Dumitru Chisăliță, care susține că investițiile trebuie orientate către sisteme moderne de răcire urbană și termoficare de nouă generație.
Potrivit analizei, într-o lună cu șapte zile de caniculă, un apartament de 70 de metri pătrați poate consuma suplimentar între 50 și 130 kWh de energie electrică pentru climatizare. La nivelul unui oraș, acest lucru înseamnă o cerere suplimentară de sute de MWh, exact în perioadele în care rețelele electrice sunt deja solicitate.
În același timp, România dispune de peste 4.380 de kilometri de rețele de termoficare și aproximativ 1,05 milioane de consumatori conectați la acestea, însă infrastructura este afectată de pierderi masive, investiții insuficiente și un model tehnologic depășit.
Analiza compară principalele soluții de încălzire și răcire pentru un apartament mediu și arată că pompele de căldură și sistemele centralizate de generația a V-a (5GDHC) oferă cele mai bune performanțe pe termen lung, în timp ce utilizarea exclusivă a aparatelor individuale de aer condiționat generează costuri reduse la nivelul locuinței, dar presiuni importante asupra sistemului energetic.
Potrivit autorului, răcirea urbană trebuie tratată ca o infrastructură strategică, similară transportului public sau alimentării cu apă. Soluțiile propuse includ rețele de termoficare de joasă temperatură, sisteme centralizate de răcire, pompe de căldură de mare capacitate, trigenerare și sisteme de stocare a energiei termice.
Analiza estimează că, până în 2030, consumul anual de energie electrică al României ar putea crește de la aproximativ 50 TWh la 64 TWh, respectiv cu aproape 38%. În acest context, modul în care vor fi dezvoltate noile cartiere și infrastructura energetică va influența capacitatea rețelelor de a susține această creștere.
Pentru principalele orașe, sunt propuse direcții diferite de dezvoltare: Bucureștiul ar trebui să modernizeze actuala termoficare și să introducă gradual sisteme de răcire centralizată, Cluj-Napoca ar putea deveni un proiect-pilot pentru rețele energetice de generația a V-a, Timișoara este considerată potrivită pentru proiecte de trigenerare, Iași pentru modernizarea sistemelor existente, Oradea pentru extinderea utilizării energiei geotermale, iar Constanța pentru soluții bazate pe pompe de căldură cu sursă de apă și răcire centralizată.
Expertul propune și o strategie națională care să includă limitarea dezvoltării cartierelor bazate exclusiv pe centrale individuale și aparate de aer condiționat, introducerea obligativității analizării rețelelor de joasă temperatură în proiectele imobiliare de mari dimensiuni, finanțarea unor proiecte-pilot de district heating & cooling și integrarea soluțiilor de stocare a energiei.
Concluzia analizei este că, în contextul schimbărilor climatice și al creșterii consumului de energie, investițiile în răcire urbană și infrastructură energetică inteligentă pot reduce presiunea asupra rețelelor electrice și pot deveni o nouă direcție de dezvoltare pentru piața energetică și sectorul construcțiilor din România.
