Carol Dan
Noțiunea de „piață liberă” este mai degrabă un slogan, iar piața energetică românească nu funcționează după principiile teoretice ale economiei clasice. Pe de altă parte, frenezia instalării de baterii pentru stocarea energiei electrice produse din surse regenerabile nu este altceva decât o activitate comercială menită să genereze profit, a declarat Silvia Vlăsceanu, directorul executiv al asociației producătorilor de energie electrică HENRO.
„În România, energia a fost mult timp controlată integral de stat. Exista o singură structură integrată care producea, transporta și distribuia energia, iar prețul era stabilit administrativ. După liberalizare, s-a încercat construirea unei piețe concurențiale, însă aceasta a fost permanent afectată de crize, pandemii, războaie și intervenții legislative. Concluzia mea este că piața energiei în România nu a funcționat niciodată pe deplin”, a afirmat Silvia Vlăsceanu.
HENRO a fost înființată în 2021 de către Hidroelectrica, Nuclearelectrica și Romgaz. Numărul companiilor fondatoare s-a dublat după cooptarea Complexului Energetic Oltenia, Electrocentrale București și E-INFRA.
De altfel, separarea activităților de distribuție și furnizare – unbundling-ul impus de Comisia Europeană – s-a produs relativ târziu, în urma transpunerii directivelor europene, iar abia după această separare a început să existe posibilitatea unei concurențe reale între furnizori. Totuși, pentru consumatorii casnici nu exista un stimulent real de schimbare, deoarece prețurile erau practic identice. Mult timp, legislația a prevăzut explicit un preț unic la nivel național pentru consumatorii casnici, ceea ce anula practic concurența.
În prezent, România asistă la un nou val investițional. După boom-ul parcurilor eoliene și fotovoltaice, următoarea zonă care atrage capital este stocarea energiei în baterii. Dar acestea sunt tehnologii relativ noi, pentru care nu există încă suficiente date privind comportamentul pe întreg ciclul de viață. Durata de viață promisă de producători este de 15-20 de ani, însă aceasta depinde de respectarea unor condiții stricte de temperatură, umiditate și utilizare. Mai mult, stocarea este o activitate economică, iar operatorii de stocare vor urmări profitul și vor cumpăra energia când este ieftină și o vor vinde când este scumpă.
Situația este cumva asemănătoare cu perioada de acum 15 ani, când consumatorilor de energie din România li se promiteau prețuri mici odată cu instalarea de turbine eoliene și panouri fotovoltaice. Dar acum, după aproximativ 15 ani, acest lucru nu este încă vizibil.
„Nu spun că regenerabilele au provocat creșterea prețurilor, însă realitatea este că acestea au continuat să crească, influențate de piața globală, pandemie și război. Astăzi ni se spune că investițiile masive în rețele vor produce efecte peste încă 15 ani. Pentru mulți consumatori și pentru multe companii, un asemenea orizont este foarte îndepărtat”, a precizat Silvia Vlăsceanu.
Silvia Vlăsceanu a adăugat că bateriile reprezintă doar o soluție parțială la problemele din sectorul energetic. Pe de o parte, ideea de a stoca energia produsă în exces și de a o utiliza ulterior este logică și utilă, dar există multe necunoscute.
„Însă trebuie să înțelegem că și aceasta este o afacere. Investitorii nu construiesc capacități de stocare din altruism, ci pentru a obține profit”, a precizat sursa citată.
Totuși, elanul Europei în privința bateriilor, similar cu cel privind instalarea de turbine eoliene și panouri fotovoltaice, precum și achiziția de mașini electrice, contribuie la creșterea dependenței continentului față de China, care produce majoritatea acestor unități de stocare a energiei.
Tranziția energetică nu este o direcție greșită, deoarece problema nu este existența și utilizarea surselor regenerabile, ci lipsa echilibrului. Atât soarele, cât și vântul trebuie folosite, deoarece sunt resurse valoroase și disponibile, însă niciun sistem energetic nu poate fi clădit exclusiv pe aceste surse. Este nevoie de un mix energetic echilibrat, care să includă energie nucleară, hidroenergie, gaze naturale și alte surse capabile să asigure stabilitatea sistemului, inclusiv cărbunele.
„Tehnologiile de reducere a emisiilor și de captare a poluanților au evoluat semnificativ. În plus, există situații în care sursele regenerabile nu pot acoperi necesarul de consum. În sezonul rece, producția solară este foarte redusă. Energia hidro depinde de nivelul apei, iar gazele naturale sunt solicitate simultan pentru electricitate și încălzire. În aceste condiții, cărbunele poate reprezenta o soluție de rezervă care contribuie la securitatea energetică”, a mai spus Silvia Vlăsceanu.
