Redacție
Clasamentele internaționale precum Chambers and Partners și Legal 500 sunt frecvent utilizate ca repere pentru evaluarea firmelor de avocatură din real estate. Ele oferă o imagine structurată și aparent coerentă asupra pieței. Totuși, o analiză comparativă a celor două directoare, dublată de o privire atentă asupra tranzacțiilor recente, arată că această imagine este, în cel mai bun caz, parțială.
Deși există un nucleu comun de firme recunoscute în ambele clasamente, diferențele de poziționare și, mai ales, discrepanțele față de activitatea efectivă din piață sugerează că ierarhiile nu reflectă întotdeauna cu acuratețe realitatea tranzacțională.
În mod previzibil, un grup restrâns de firme apare constant în zona superioară a ambelor ranking-uri. NNDKP, Țuca Zbârcea & Asociații, PELI Partners, Popovici Nițu Stoica & Asociații, Dentons, Schoenherr și Asociații, Reff & Asociații și DLA Piper formează ceea ce poate fi considerat nucleul dur al pieței. Această suprapunere indică existența unor jucători relevanți, cu vizibilitate și capacitate de execuție. Cu toate acestea, modul diferit în care aceste firme sunt evaluate de Chambers și Legal 500 arată că cele două directoare nu măsoară același tip de performanță.
Diferențele nu sunt marginale. În unele cazuri, ele sunt semnificative. DLA Piper, de exemplu, este poziționată în Tier 1 de Legal 500, dar doar în Band 4 în Chambers. O astfel de variație nu poate fi explicată simplu prin performanță, ci mai degrabă prin diferențe de metodologie și de tip de mandate luate în calcul. Într-un registru similar, Reff & Asociații apare ca Tier 1 în Legal 500 și Band 2 în Chambers, sugerând o practică aflată în creștere, dar evaluată diferit în funcție de criteriile utilizate.
Dacă însă mutăm analiza din zona percepției în cea a execuției efective, imaginea devine mai clară și, în același timp, mai complexă. Tranzacțiile recente arată cine sunt actorii implicați în mandate de referință și, implicit, cine contribuie concret la dinamica pieței.
Un exemplu relevant este refinanțarea de peste 500 de milioane de euro a portofoliului AFI, una dintre cele mai mari tranzacții de real estate din România. În acest context, Dentons a asistat sindicatul de finanțatori, în timp ce CMS a fost implicată de partea dezvoltatorului. Astfel de mandate confirmă poziționarea acestor firme în zona tranzacțiilor de mare valoare și a structurilor financiare complexe, indiferent de variațiile din clasamente.
În paralel, PELI Partners apare constant în tranzacții sofisticate, în special în mandate care implică dezvoltări sau structuri juridice complexe. Vizibilitatea sa în deal flow-ul real explică ascensiunea rapidă în ambele clasamente și sugerează că poziționarea sa nu este doar rezultatul percepției, ci și al unei prezențe consistente în execuție.
Un tip diferit de consistență este vizibil în cazul Popovici Nițu Stoica & Asociații și NNDKP. Ambele firme sunt recurente în tranzacții majore, fie pe partea de achiziții, fie în proiecte de dezvoltare, ceea ce le conferă o poziție stabilă nu doar în ranking-uri, ci și în piața efectivă. Spre deosebire de alte firme care pot avea vizibilitate punctuală, acestea apar constant în proiecte relevante.
Un alt strat al pieței este format din firme implicate în tranzacții instituționale, refinanțări și portofolii complexe. Kinstellar, Reff & Asociații și CMS se încadrează în această categorie, având o prezență solidă în mandate sofisticate, chiar dacă nu întotdeauna în cele mai vizibile tranzacții din punct de vedere mediatic.
Analiza comunicatelor și a tranzacțiilor scoate în evidență și un fenomen mai puțin discutat: existența unor firme care nu domină clasamentele, dar sunt active în mod constant în execuție. Filip & Company, Stratulat Albulescu, RTPR sau Biriș Goran sunt exemple de astfel de jucători, implicați în proiecte relevante, dar cu o vizibilitate mai redusă în ranking-urile internaționale. Această discrepanță între activitate și recunoaștere ridică întrebări legitime despre capacitatea clasamentelor de a surprinde întreaga piață.
Dincolo de firme, rolul indivizilor rămâne esențial. Nume precum Florian Nițu, Perry Zizzi sau Sebastian Guțiu apar constant în evaluările Chambers, însă analiza tranzacțiilor sugerează că influența reală este mai extinsă decât cea reflectată formal. În multe cazuri, mandate importante sunt construite în jurul unor echipe sau lideri care nu sunt întotdeauna vizibili la nivel internațional.
Privite izolat, Chambers și Legal 500 tind să contureze o piață relativ stabilă, dominată de un număr limitat de firme. Privită prin prisma tranzacțiilor însă, piața apare mai fragmentată, mai competitivă și mai dinamică. Nu toate mandatele ajung în research-ul internațional, iar nu toate firmele active sunt reflectate proporțional în clasamente.
Un contra-exemplu relevant pentru această dinamică este implicarea KPMG în una dintre cele mai mari tranzacții recente din piața locală, respectiv cea realizată de Pavăl Holding. Deși KPMG nu este, în mod tradițional, percepută ca un jucător central în clasamentele juridice de tip Chambers sau Legal 500, rolul său în această tranzacție evidențiază o realitate mai nuanțată a pieței.
Dintr-o perspectivă critică, acest exemplu ridică o întrebare esențială: în ce măsură reflectă ranking-urile ecosistemul real al tranzacțiilor, în care consultanții financiari, fiscali și structurile multidisciplinare joacă un rol din ce în ce mai important? În tranzacțiile de anvergură, delimitarea clasică între „firmă de avocatură” și „consultant” devine adesea artificială, iar contribuția efectivă la structurarea și închiderea deal-urilor nu este capturată integral de directoarele internaționale.
Mai mult, implicarea KPMG într-un astfel de mandat sugerează că o parte semnificativă a valorii adăugate în tranzacții se mută în zone care scapă metricilor tradiționali de evaluare. Dacă ranking-urile continuă să privilegieze exclusiv practica juridică în sens restrâns, există riscul ca acestea să devină din ce în ce mai puțin relevante pentru înțelegerea reală a pieței.
Concluzia care se desprinde este una simplă, dar relevantă: clasamentele oferă o hartă a reputației, nu neapărat a execuției. În real estate, mai mult decât în alte arii de practică, diferența reală este dată de participarea efectivă în tranzacțiile care mișcă piața.
Iar între percepție și execuție, diferențele nu sunt doar vizibile sunt, uneori, decisive.