Carol Dan
BHB AVENUE de pe Șoseaua Fabrica de Glucoză din București, proiectul imobiliar premium dezvoltat de BHB Properties, companie deținută de Ibrahim Bahbahani, proprietarul clinicilor dentare de lux House of Beauty Clinic, a fost locul ales pentru un interviu de referință acordat emisiunii Legile Afacerilor, difuzată la Prima News, de Maurizio Meossi, Associate Director la Zaha Hadid Architects.
În cadrul discuției, Meossi a vorbit despre modul în care se transformă relația dintre oameni, mediul construit și mediul natural în arhitectură, și despre influența orașului său natal, Siena din Toscana, asupra formării sale.
“Spre exemplu, am crescut cu percepția spațiului care a fost cumva întotdeauna închis de forme, fie că a fost vorba de dealuri, clădiri sau palate din străzile înguste din centrul vechi al orașului medieval. Pentru mine, percepția spațiului e întotdeauna construită de ceva anume. Omul percepe spațiul din interiorul unei cutii goale, dar percepția acelui spațiu e dată de forma cutiei care îl definește.”
După ce s-a alăturat biroului în 2002 ca designer 3D pentru competiții internaționale, Meossi a coordonat ulterior proiecte rezidențiale, zone mixte, masterplanuri în Europa, Asia, Australia și America de Nord.
“Zaha Hadid a fost pentru mine o formă de inspirație. Avea o aură gigantică și e una dintre foarte puține persoane pe care le-am cunoscut despre care se poate vorbi făcând referire la ceea ce e dincolo de partea fizică”, a afirmat Meossi.
Zaha Hadid s-a născut la Bagdad, Irak, pe 31 octombrie 1950. După studiile de arhitectură la London Architectural Association, a lucrat la Office for Metropolitan Architecture, devenind parteneră în 1977, și a fondat în 1979 propria firmă, Zaha Hadid Architects, la Londra. A predat la universități prestigioase precum Harvard, University of Illinois sau Hochschule für Bildende Künste din Hamburg, iar înainte de deces a fost profesor la University of Applied Arts din Viena și membru onorific al American Academy of Arts and Letters.
Hadid s-a inspirat din estetica caligrafiei arabe și din arhitectura islamică pentru formele fluide, fără ierarhii spațiale. După dispariția ei în 2016, biroul Zaha Hadid Architects, condus acum de Patrik Schumacher, rămâne unul dintre cele mai importante studiouri de arhitectură din lume.
“Ideea de mix cultural stă la baza definiției firmei. Vorbim despre o firmă înființată la Londra de cineva din Bagdad și condusă acum de cineva din Germania. E o frumusețe, dar în aceeași măsură și o complexitate și o dificultate, dar oferă o plajă uriașă de oportunități”, a adăugat Meossi.
Câștigătoare a numeroase competiții internaționale, Zaha Hadid a realizat proiecte considerate inițial prea avansate tehnologic, dar în 2004 a primit Premiul Pritzker și titlul de „cea mai mare arhitectă a lumii”, fiind apreciată pentru depășirea distincțiilor de gen. A fost decorată cu Order of the British Empire (CBE) și, în 2008, revista Forbes a inclus-o pe lista „World’s 100 Most Powerful Women”, recunoscându-i influența în arhitectura contemporană.
Iată o listă a celor mai reprezentative proiecte realizate de celebrul biroul de arhitectură:
Vitra Fire Station – Weil am Rhein, Germania (1993). Prima clădire finalizată de Hadid: un volum îngust, ascuțit, construit din beton aparent, inspirat de direcțiile terenului și ale liniilor feroviare. Prin muchiile tăioase și geometria „înghețată”, clădirea sugerează permanentă alertă. Interiorul este minimalist, cu ferestre fără ramă și detalii reduse la minimum.
Zaragoza Bridge Pavilion – Zaragoza, Spania (2008). Pod-pavilion de 270 metri creat pentru Expo Zaragoza, inspirat de forma unei gladiole. Structura este compusă din patru volume care se intersectează, îmbrăcate în panouri triunghiulare. A funcționat ca spațiu expozițional și pasaj pietonal.
MAXXI Museum –Roma, Italia (2009). Muzeu dedicat artelor secolului XXI, conceput ca un „campus pentru artă”. Spațiile fluide, scările suspendate și luminatoarele creează trasee dinamice. Clădirea stabilește un dialog contemporan cu țesutul istoric al Romei.
London Aquatics Centre – Londra, Marea Britanie (2011). Inspirat de mișcarea apei, acoperișul ondulat creează o formă fluidă care se integrează în peisajul parcului olimpic. Găzduia 17.500 de spectatori la JO 2012, apoi a fost adaptat pentru uz public permanent.
Riverside Museum – Glasgow, Scoția (2011). Muzeu dedicat istoriei transporturilor, amplasat la confluența orașului cu râul Clyde. Volumul în formă de tunel creează legături vizuale și funcționale între mal și oraș.
Eli & Edythe Broad Art Museum – East Lansing, SUA (2012). Situat la intersecția dintre campusul Michigan State University și orașul East Lansing, muzeul se remarcă prin volume pliate și răsucite în spațiu, creând un interior dinamic care ghidează vizitatorii și multiple trasee.
Galaxy SOHO – Beijing, China (2012). Complex de birouri și retail de 330.000 m², format din volume ovale conectate prin pasarele. Curțile interioare și formele continue reinterpretează tradiția urbană chineză.
Heydar Aliyev Center – Baku, Azerbaidjan (2013). Clădire-simbol a modernizării din Baku, definită de suprafețe fluide care se ridică din peisaj și se continuă în interior. Tehnicile inginerești speciale au permis spații fără coloane și un joc spectaculos de lumină.
Jockey Club Innovation Tower – Hong Kong (2014). Turn de 15 etaje dedicat designului și inovației, cu spații flexibile, atriumuri și zone comune care stimulează colaborarea interdisciplinară.
Port House – Anvers, Belgia (2016). Extindere spectaculoasă peste o fostă clădire de pompieri: un volum de sticlă „plutitor”, inspirat de prova unei nave. Fațada cu forme triunghiulare evocă diamantele pentru care Anvers este celebru.