Redacție
Cu ce noutăți vine la pachet anul 2024 la capitolul economie circulară (la nivel național, dar și european)?
La nivel european anul 2024 va aduce noi regulamente ce abordează subiectele de la firul ierbii, precum limitarea risipei alimentare, îmbunătățirea designulului produselor prin extinderea ciclului de viață și introducerea dreptului cetățenilor UE de a avea oportunitatea de a-și repara bunurile, extinderea rețelelor de colectare și epurare a apelor uzat, precum și simplificarea procedurilor necesare investițiilor în industria decarbonizarii și economia circulară.
Notabil este și regulamentul privind restaurarea naturii, ce va veni cu noi obligații pentru sectoarele de agricultură și de exploatare a pădurilor, dar și pentru mediul public prin favorizarea creării de ecosisteme urbane și îmbunătățirea conectivității apelor de suprafață.
Pentru a putea asigura o tranziție unitară, România va implementa toate aceste directive și regulamente, dar va și stabili cadrul legislativ vizând facilitarea accesării fondurilor europene sau finanțărilor necesare, esențiale pentru a accelera tranziția.
Ce este contribuţia pentru economia circulară și ce se întâmplă cu acești bani? Se arată eficientă?
Contribuția pentru economia circulară, care de la începutul anului 2024 a ajuns la 160 lei/tonă de deșeu, este suma ce trebuie achitată pentru deșeurile menajere ce sunt eliminate prin depozitare, și a fost stabilită pentru a stimula reciclarea deșeurilor. Această se plătește către AFM de proprietarii depozitelor (primăriile) sau, acolo unde este cazul, de administratorii depozitelor (salubristi). Deoarece responsabilitatea pentru deșeuri se află la generator, proprietarul sau operatorul de salubritate își recuperează contravaloarea contribuției de la generator.
Până în prezent, rată de reciclare a deșeurilor menajere este în continuare mică, motiv pentru care putem spune că această contribuție încă nu a avut impactul dorit în redirecționarea deșeurilor. Unul din motive poate fi valoarea să mică, în comparație cu valorile pe care le observăm la nivel european, unde contribuția medie este de 500 EUR/tonă.
Știm că strategia naţională privind economia circulară identifică şapte sectoare economice pentru care se vizează exploatarea potenţialului maxim al economiei circulare. Care dintre cele 7 sectoare face poate cei mai rapizi pași în acest sens?
Dintre cele 7 sectoare, cel privind ambalajele are cel mai mare potențial în România, în această zona existând deja o practică de a reintroduce în economie deșeurile de ambalaje, iar România își îndeplinește obiectivele de reciclare a acestora (65% din totalul ambalajelor introduse pe piață națională), și există un cadru legislativ bine stabilit. Desigur, sunt necesare îmbunătățiri și, mai ales, soluții pentru ambalajele pentru care nu există o altenativa durabilă, însă punctul de plecare în acest sector este unul mai avansat în comparație cu celelalte sectoare.
Credeți că anul electoral pe care îl vom parcurge va veni cu o încetinire sau cu o accelerare a demersurilor necesare cu privire la economia circulară?
Demersurile necesare tranziției către acest nou tip de economie vor fi determinate și puse în aplicare de către Structura de Guvernanță stabilită prin Planul de Acțiuni. Această structura este una complexă, care se ramifică în majoritatea structurilor intstitutionale din România, și ajunge până la nivelul tehnic unde sunt implicați experți tehnici din instituții și ministere dar și din industrie. Posibilitatea unor fluctuații puternice în demersuri este și mai mică atunci când luăm în considerare că sectorul bancar și cel de asigurări au început deja să ceară companiilor client să comunice cum se adaptează la schimbările climatice, indicatorii din acest domeniu fiind strâns legați și de indicatorii economiei circulare.
Așadar, chiar și în cazul unei încetiniri a demersurilor legislative, există și alte presiuni externe asupra companiilor care vor accelera tranziția.
Din ce parte vedeți o mai mare implicare pe acest subiect? Mediul public sau cel privat?
Tranziția către economia circulară trebuie realizată în mod organizat atât de mediul privat cât și de cel public, iar implicarea ar trebui să fie comună și, în plus, să includă și cetățenii. Mediul public are în principal acțiuni în sfera legislativă și educațională, în construirea infrastructurii necesare pentru a colecta și valorifica deșeurile separat de la populație, dar și să asigure o parte din finanțarea necesară mediului privat. Mediul privat este cel care va avea obligația de a își adapta produsele și a le face ușor de reparat, reutilizat și reciclat, prin investiții în cercetare și noi tehnologii, parteneriate cu alte companii sau cu mediul public.