Redacție
Avem în față un nou an în industria de construcții. 2023 ar trebui să fie perioada în care vedem deja la lucru investițiile și oportunitățile create pentru ca infrastructura de transport să fie consolidată și dezvoltată, la fel cum ar trebui să fie și anul în care vedem cum noi standarde de calitate se reflectă în patrimoniul construit din România.
Care sunt previziunile și așteptările de la acest an? Ne face o radiografie un specialist din industria de construcții: Mariana Garștea, CEO Sixense România și Președinte al Asociației Profesionale pentru Monitorizare Geotehnică și Structurală (APMGS). Doamna Garștea conduce în prezent o echipă specializată în urmărirea construcțiilor în timp prin soluții digitale de ultimă generație, o companie care vine la masă cu o preocupare reală față de sănătatea structurală a mediului construit. Îi dăm cuvântul în continuare.
Ne uităm la un nou an pentru industria de construcții: o nouă șansă la calitate pentru mediul construit românesc. Ce anume credeți că va influența și va avea un impact important asupra acestui an și asupra modului în care va arăta industria în 2023?
Cred că acest an va fi cu siguranță marcat de schimbările și prevederile din noul Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, pe de o parte, care este pe cale să fie adoptat. Sunt câteva modificări importante în el, printre care unele cu impact direct asupra modului în care este privită perioada de exploatare a oricărui proiect de construcții, precum și asupra măsurilor care trebuie luate în acest sens. De exemplu, criteriile legate de sustenabilitate, verificările care se fac mult mai temeinic în perioada de exploatare etc. – sunt doar câteva dintre modificările la care trebuie să fim atenți.
Este o veste îmbucurătoare pentru noi și sunt de părere că este o veste benefică în general, deoarece reflectă un focus mult mai mare spre calitate, spre tot ceea ce se întâmplă cu toată durata de viață a unei construcții și spre cum ar trebui gândit și planificat acest proces, încă din fazele timpurii ale proiectului.
De asemenea, faptul că există în continuare o necesitate stringentă pentru a dezvolta și mai ales pentru a întreține infrastructura de transport actuală – acum și prin acces la o serie de investiții și fonduri importante în acest sens – se va reflecta din nou într-o preocupare față de lucruri cum ar fi sănătatea structurală, monitorizarea mai eficientă a acestui tip de infrastructură critică, poate chiar prin soluții digitale, un teren pe care îl pregătim de foarte mult timp la Sixense România.
Presiunea pe costuri, care a existat dintotdeauna, dar care a fost amplificată de contextul dificil geo-politic pe care încă îl traversăm, va face factorii de decizie și mai atenți la cum investesc, cum obțin valoare adăugată din proiectele realizate și cum eficientizează întreținerea construcțiilor pe care le gestionează, soluțiile digitale pentru urmărirea comportării în timp și pentru intervenții timpurii și proactive referitoare la sănătatea structurii – despre care vorbesc mai sus – fiind chiar un prim pas și un posibil răspuns în această direcție.
Care anume credeți că trebuie să fie prioritatea absolută a celor care dezvoltă și întrețin proiecte importante de construcții în acest an? Cum arată lucrurile în proiectele publice și în cele private?
Pe de o parte, răspunsul este parte din întrebare: este nevoie să existe un plan clar de întreținere și urmărire a comportării în timp pentru toate proiectele publice și private, în funcție de specificul și nivelul de risc al fiecăruia – o strategie corectă, care să includă monitorizarea geotehnică și structurală, precum și folosirea informațiilor obținute pentru a veni cu măsuri, pentru a prioritiza activitățile de întreținere, pentru a trage semnale de alarmă acolo unde există riscuri și, în cele din urmă, pentru a asigura sănătatea structurală pe termen lung, dar și un nivel redus al costurilor.
Daca în privat, lucrurile sunt aproape clare și interesul ca patrimoniul construit deținut și exploatat să fie sănătos structural, sigur și performant – este absolut evident, în domeniul public, lucrurile nu stau așa, din păcate.
Lucrările de întreținere și urmărire a comportării în timp sunt făcute de foarte multe ori sporadic, fără un plan clar în față. Este nevoie ca autoritățile publice să nu mai lase aceste activități pe ultima sută de metri și, mai ales, autoritățile publice care gestionează mediul construit să nu se degreveze de aceste lucrări de care, conform legislației în vigoare, sunt direct responsabile și trebuie executate fie prin personal propriu, fie prin societăți specializate.
Bugetarea și planificarea corectă a activităților de urmărire a comportării în timp în exploatare sunt niște puncte critice, care ar trebui planificate și bugetate de la sfârșitul anului pentru anul următor. De asemenea, sunt un demers care ar trebui să fie separat de proiectare și execuție și care să ajute orice factor de decizie să vadă, să verifice și să controleze în mod direct ce se întâmplă cu patrimoniul gestionat.
Cu cât trece timpul și cu cât așteptăm mai mult până introducem această componentă, cu atât pierdem informații valoroase și pierdem ocazia de a interveni proactiv, cu costuri reduse.
Lucrările de urmărire a comportării în timpul execuției și al exploatării nu sunt făcute doar ca să mai bifăm ceva, nu sunt făcute doar pentru că sunt cerute prin P130/99 sau pentru că le cere ISC-ul. Aceste lucrări trebuie făcute cu maximă seriozitate, pentru binele patrimoniului construit exploatat și gestionat de factorii de decizie.
Atrag atenția asupra acestui lucru, pentru că am întâlnit deseori situații în care, pe final de an, a existat o urgență pentru a realiza anumite lucrări de urmărire a comportării în timp. Recomand evitarea acestor contexte. Aceste lucrări sunt parte dintr-un proiect de urmărire a comportării în timp, instrumentarea și monitorizarea trebuie făcute la momentul potrivit pentru a putea obține informații relevante; altfel, aceste lucrări își pierd sensul și investiția făcută este inutilă.
Și, chiar dacă există cazuri în care, pentru anumite construcții, nu s-a făcut absolut nimic în acest sens, lucrurile se pot remedia, există soluții, însă nu după ureche, nu după „cel mai ieftin de pe Google”, așa nu vă veți ajuta.
Referitor la natura proiectelor, mai este de menționat și faptul că specificul unui proiect public – cum ar fi infrastructura critică de transport – necesită soluții de monitorizare real-time, nu doar rapoarte care vin la 6 luni. De ce? Pentru că este nevoie de date corecte, clare, sigure, primite în timp real și pe baza cărora se pot lua decizii imediate. Nici nu trebuie să ajungem în situații cu adevărat critice (alunecări de teren, prăbușiri de poduri etc.), ci trebuie să le prevenim și să nu le lăsăm deloc să se întâmple. Infrastructura nu trebuie să prezinte riscuri pentru comunitate, ci să îi deservească nevoile în mod sigur.
Pe de altă parte, mediul privat este deschizător de drumuri și deja majoritatea dezvoltatorilor și investitorilor privați cu istoric solid în România au de ceva timp în vedere automatizarea operațiunilor urmărire a comportării în timp, ceea ce devine o normalitate pentru această categorie, după cum putem observa în rândul clienților noștri. Acest lucru nu poate decât să ne bucure și să ne facă încrezători în aplicabilitatea, eficiența și beneficiile soluțiilor noastre.
Ce fel de previziuni puteți face în legătură cu acest an? Va fi un an mai bun pentru patrimoniul construit din România? De ce?
Din punctul meu de vedere, va fi un an în care vom construi mai solid, mai așezat și mai strategic. Sper să văd mai puțină dorință de a arde etapele pentru a tăia panglica și mai multă atenție către calitate, detalii, siguranță.
Înțelegerea faptului că nu putem și că nu ne ajută să facem scurtături care sunt numai în defavoarea proiectului – să facem monitorizarea doar pe hârtie, să alegem mereu gândind pe termen scurt, să nu acordăm atenție exploatării si întreținerii, ci doar execuției etc. – sper că ne va duce la următorul nivel.
Altfel, pentru industria de construcții și pentru patrimoniul construit din România în general cred că urmează un an în care să arătăm ce învățăm din lecțiile lui 2022, un an în care am asistat, din păcate, la multe accidente nefericite, la o infrastructură lăsată de multe ori în degradare, la oportunități nevalorificate la maximum.
Ce fel de așteptări aveți legate de activitatea pe care o desfășurați în mod direct și de deschiderea factorilor de decizie față de soluțiile oferite?
Pentru nișa în care activăm noi, așteptarea este ca tot mai multe proiecte de infrastructură să beneficieze de pe urma soluțiilor și inovațiilor – la nivelul de tehnologie existent acum în piață. Suntem aici să arătăm studii de caz, să venim cu soluțiile cele mai bune și să demonstrăm că optimizarea pe care o aduc modul nostru de gândire și expertiza noastră este cu adevărat valoroasă și semnificativă.
Construim în această direcție și ne-am bucurat deja de multe premiere și inovații (mă refer la lucruri cum ar fi monitorizare din satelit, monitorizare real-time etc.) în ce privește activitatea de monitorizare – în asociere directă cu proiecte publice importante, cum ar fi Lot 3 Autostrada Lugoj-Deva sau Stadionul Național de Rugby Arcul de Triumf, ca să numesc doar câteva.
Așa că de aici sperăm doar să creștem, să scalăm și să vedem o deschidere din în ce mai mare spre soluțiile digitale moderne pe care le avem acum la dispoziție pentru tot ceea ce înseamnă monitorizarea șantierelor și a proiectelor în exploatare deopotrivă.
Material transmis – Sixense România