Redacție
Din ce în ce mai des suntem bombardați de știri legate de poduri care stau să se prăbușească, o infrastructură în general șubredă și care cedează. Ce se poate face și cum ar trebui să acționăm?
Ne spune Mariana Garștea, specialist în monitorizare structurală și geotehnică și expert în soluții pentru transformarea digitală a infrastructurii. Mariana conduce în prezent Sixense România, o companie care, de peste 11 ani, oferă expertiză și soluții pentru sănătatea structurală a mediului construit. De asemenea, Mariana este Președintele APMGS, prima asociație profesională din România dedicată domeniului monitorizării structurale și geotehnice.
Iată care sunt recomandările specialistului pentru situația degradată în care se află o parte din infrastructura deja existentă de la noi, dedicată transportului.
1/ Suntem martorii unor situații din ce în ce mai grave referitoare la infrastructura de transport de la noi: anumite poduri sunt într-o stare de degradare avansată și câte unul pare că stă să se prăbușească săptămânal. Ce se întâmplă și de ce suntem în această situație?
Din păcate, așa este, situații ca cele descrise de dumneavoastră s-au înmulțit în ultima perioadă – cel mai notabil și mediatizat caz fiind cel al podului din județul Neamț, iar unul dintre cele mai recente fiind cel al podului de peste râul Timiș.
Cum s-a ajuns aici? Pe de o parte – iar acesta este un lucru asupra căruia am atras des atenția –, avem de-a face cu o infrastructură de transport existentă care-și atinge durata pentru care a fost proiectată și care, în lipsa unui program de mentenanță și întreținere adaptat nivelului de siguranță și performanță necesar unor astfel de structuri, cedează în timpul exploatării. Nivelul de risc crește, viteza de degradare a structurii crește și ea în consecință.
Sănătatea structurală, siguranța și performanța trebuie să primeze și să fie obiective pe termen lung atunci când este vorba despre infrastructura de transport.
Pe de altă parte, ceva ce nu putem ignora este și legislația națională de referință care reglementează lucrările de urmărire a comportării în timpul exploatării a infrastructurii de transport. Legislația este clară. Este responsabilitatea legală a autorităților gestionare de infrastructură de transport să utilizeze acest instrument de control și monitorizare a riscurilor structurale și geotehnice, astfel încât nivelul de siguranță în exploatare să fie optim. Și tehnologia existentă care poate folosită de către autoritățile publice pentru monitorizare este la un nivel foarte bun, atât din punct de vedere tehnic, cât și financiar.
2/ Mai concret, ce anume este de făcut pentru a nu ne mai confrunta cu această realitate? Cum ar trebui să procedeze autoritățile?
În primul rând, pentru că este clar că situații ca cele deja menționate nu sunt singulare și că degradarea accelerată a infrastructurii existente este un risc major care ne amenință în acest moment, ar trebui să luăm măsuri imediate și să monitorizăm structurile cu grad de risc ridicat cât mai rapid.
Mai ales în momentul în care o construcție e degradată și nu mai e sigură, este absolut vital să ai un sistem de alarmare care să te avertizeze în cazurile de risc, până în momentul în care aduci infrastructura respectivă la un nivel de siguranță optim. Iar apoi este extrem de important să continui acest proces de monitorizare, pentru a verifica în mod constant că infrastructura rămâne sigură și stabilă din punct de vedere structural.
Când mă refer la toate aceste operațiuni, vorbesc de fapt despre integrarea cu o serie de soluții digitale, care ne ajută chiar să monitorizăm un pod în timp real. Avem nevoie de reacții imediate, dacă există riscul de prăbușire.
În acest moment, tehnologia despre care vorbesc există de mai bine de 15 ani, se numește Beyond Monitoring, este deja testată și folosită cu succes pe plan local, iar noi înșine am integrat-o în mai multe proiecte de infrastructură. Mai exact, Beyond Monitoring oferă acces în timp real la informații despre evoluția proiectului, integrează date complexe fără probleme de compatibilitate, indiferent de sursa sau de formatul acestora, transmite alerte în timp real și este accesibilă printr-o interfață prietenoasă, care permite analiza datelor cu ajutorul animațiilor 3D și a reprezentărilor curbelor de nivel.
Este nevoie însă de un parteneriat public-privat mai strâns, ca să putem aduce acest gen de know-how și, ca atare, de eficientizare, performanță și calitate – și în proiectele care au cea mai mare nevoie de ea în acest moment: infrastructura de transport. Nu vorbesc despre integrarea tehnologiei de dragul tehnologiei și nici de lucruri complicate, ci de un nivel de dezvoltare necesar, ca să nu mai fim expuși inutil unor pericole ce atrag după ele pagube enorme, unele imposibil de recuperat.
3/ Vorbiți, practic, despre o componentă digitală importantă ca soluție pe care autoritățile să o integreze și să o pună în practică. De fapt, cât de complicat este să facem trecerea spre o astfel de paradigmă și ce ne aduce ea?
Sunt două aspecte de menționat. Desigur, pe de o parte, este nevoie de schimbarea modului în care sunt monitorizate în acest moment structurile în stare critică, de formarea personalului responsabil, de înțelegerea faptului că tehnologia de monitorizare real time poate ajuta enorm în procesul de risk management și, mai ales, prin sistemul de avertizare real time, se pot preveni incidente și accidente.
Pe de altă parte, diferența majoră o face mindset-ul și înțelegerea faptului că o astfel de paradigmă ne salvează de: plimbat hârtii, pierdut timp, transmis date irelevante, trimis oameni pe teren în mod constant, așteptat zile în șir după rapoarte și multe altele. Iar în cele din urmă, ne conduce spre a preveni dezastre și spre a ști în orice moment care este starea unui anumit pod sau a unei anumite infrastructuri.
Desigur, la baza tuturor acestor lucruri stau dorința de a schimba abordarea: de a avea o experiență diferită în interacțiunea cu un astfel de proiect, de a aduce viteză de reacție, înțelegere și acțiune, de a gestiona mult mai eficient proiectele și investițiile alocate.
Este complicat? Nu aș spune asta. Mai ales dacă punem în balanță un start care poate că are nevoie de puțin efort – cu costurile imense ale inacțiunii, aș spune chiar că nu e o opțiune să procedăm altfel.
Noi am reușit să găsim un teren comun și să dialogăm cu mulți reprezentanți ai autorităților, care sunt responsabili de proiecte importante de infrastructură. Sperăm să vedem o din ce în ce mai mare deschidere, iar ceea ce am descris mai sus să nu fie doar excepții, ci să devină regula în realitatea din România.